Sfârșitul secolului 19 aducea o reacție națională și românească față de mulțimea fără de număr a felicitărilor de Anul Nou importate din Germania, cu textul tipărit direct în română de editorul neamț, sau rămas chiar în germană (Prosit neujahr! Fröliches Neues Jahr! Herzlichen Glückwunsch zum neuen Jahre! erau texte pe care elita românească le înțelegea cu ușurință…).
Anul Nou Romanesc 2014
Clasa mijlocie românească de care am pomenit în postarea precedentă dorea să folosească felicitări cu specific românesc. Purceii, piticii, potcoavele, galbenii sunători fuseseră vehiculați până la sațietate…
Editura Socec a avut îndrăzneala ca la sfârșitul lui 1899, cu ocazia Anului Nou 1900, dată rotundă și plină de speranțe în mințile și sufletele oamenilor vremii, să realizeze prima felicitare românească. Litografia color înfățișa un pui de român cu o stea mare cât el în brațe, având în dreapta un decor hibernal cu o casă românească de gospodar înstărit și, în perspectivă, satul cu casele și biserica lui.
Modelul era tot german, dar tratat în cheia specificului românesc. Românii se puteau simți mulțumiți…
Din punct de vedere comercial întreprinderea nu a fost un succes. Litografiile se scoteau la comandă, până când piatra litografică se tocea cu totul. Nu a fost cazul și aici: toate exemplarele cunoscute din felicitare arată impecabil, ceea ce arată că investiția nu se amortizase. Și, datorită anului 1900 trecut în textul urării, nici nu mai putea fi folosită anul următor…
Suntem însă în anul 1900, când banii erau încă mai importanți decât astăzi, iar oamenii cu mult mai întreprinzători. Editorul a ras întreg textul de pe piatra litografică și a scris în loc Felicitări. Fără an sau vreo altă posibilitate de datare și cu un text generic, potrivit pentru orice sărbătoare de iarnă, litografia a mai fost scoasă ani la rând, după părerea mea cel puțin până în 1904, când datorită uzurii placa litografică nu a mai putut fi folosită. Contururile desenului se estompaseră, multe detalii dispăruseră, dar investiție financiară fusese recuperată și adusese profit…
Lecția profitului comercial periclitat de concurența dură a felicitărilor tipărite în străinătate a fost însă înțeleasă. Cu excepția notabilă a unei serii de ilustrate realizate pentru Anul Nou 1903 de către editura Fortuna și a felicitărilor cu familia regală dintre 1908 și 1914 nu prea mai cunoaștem, până la primul război mondial, alte încercări de realizare a unor asemenea artefacte cu specific românesc.
Despre cele mai frumoase felicitări de anul nou, de la sfârșitul anilor 30, Institutul pentru Memorie Vizuală va mai scrie în postările următoare.